Am citit in ultima perioada carti pe acest subiect si acum am gasit aceasta predica...sunt cateva lucruri intereante:
La bijuterii e principiul simplitatii nu al extravagantei.
"Help me to accomplish the purpose of my journey!" Geneza 24:12b (NLT)
Departarea de tara ne-a apropiat unul de celalalt (ortodocsi cu neoprotestanti cu totii)
Am primit crestinismul din afara (si USA) si acum credem ca americanizare e lumificare. FALS!!!
Exista America crestina si e foarte mare si foarte bogata!!! Pe langa alte Americi…a pistolarilor si altele…oul a ajuns mai destept ca gaina…dar le citim cartile si le traducem si totusi ii barfim!
Ce facem cu Romania?
Formalism (multumiti cu noi insine), pericol traditie (care trece peste partea cu pocainta), pericol de a umbla dupa cai verzi pe pereti (forme aberan te de crestinism care umbla dupa ceva nou), crestinism in sistemm social (amish), CORECT e un crestinism al unei reforme continue!!!
Noi credem in Biblia lui Dumnezeu dar nu-L cunoastem pe Dumnezeul Bibliei.
Provocarea: Dumnezeu are noutati in sensul ca El e intotdeauna nou!!
Oamenii lui Dumnezeu nu merg cu grupul ci cu Dumnezeu!!...nu oameni ai sistemului!
Romania sa se pocaiasca….dar Romania se grabeste spre Europa nu pe una bisericii ci a stadioanelor si a mallurilor…si se va europeniza in acest sens consumatorist…

Mai jos aveti cateva ganduri preluate din notitele lui Corneliu Chiriluta de pe Facebook! Pe mine m-au pus mult pe ganduri si cred ca merita sa le cititi!! Le-am adaugat si in ideile legate de anul care abea a inceput!
"Intotdeauna cand citesc cartea lui Iov imi amintesc cateva adevaruri extraordinare despre Dumnezeu, oameni, dreptate si cauzalitate.
1. Oamenii sunt afectati de cauzalitate (ai gresit, deci vei suferi / ai luat decizia cutare, vei suporta consecintele ca atare, bune sau rele). Insa nu-i putem atribui si lui Dumnezeu aceasta. El e Creator, e Cauza-Necauzata. Noua ni se intampla multe lucruri datorita a ceva sau datorita cuiva. Dar Dumnezeu nu poate fi modificat de circumstante sau persoane. El este acelasi ieri, azi si in veci.
2. Oamenii pot gresi facand acuzatii cauzale (suferi, deci cu siguranta esti vinovat). Astea se numesc presupozitii, si pe baza lor ne emitem prejudecati (deliberam acuzatii inainte de a cunoaste toate premizele) - ceea ce e gresit, evident. Oricat de greu ar suferi cineva, nu inseamna intotdeauna ca exista o cauza "conform manualului". Lasa-L pe Dumnezeu sa decida ce vrea de la viata acelui om. Fii intelept si nu judeca tu pe nimeni.
3. Oricat de drept ai fi, nu ai dreptul sa-ti ceri meritele inaintea lui Celui care te-a facut. Dumnezeu se poate simti liber sa-ti raspunda sau nu. Daca iti raspunde o face pentru ca El considera ca poate si trebuie sa o faca; daca nu-ti raspunde, nu inseamna ca, bineinteles, ai dreptate, dar ca i-ai inchis tu gura lui Dumnezeu si nu mai are ce sa spuna.
4. Si asta e partea cea mai grea: cand oamenii te acuza, desi tu stii ca ai dreptate, lasa-i sa vorbeasca. Nu cauta sa le inchizi gura. Ei gresesc emitand prejudecati, dar Altcineva ii va judeca pentru treaba asta. Da-le conjuncturi atenuate: logica lor e buna, si tu ai gandi la fel in locul lor, ar tacea daca nici tu nu ti-ai mai cere dreptatea cu atata vehementa, atat ii duce capul etc.
5. Adevarata suferinta nu e atunci cand esti ranit fizic sau pierzi pe cineva drag sau ceva material. Ci atunci cand nu intelegi de ce, nu intelegi motivul, nu stii cum sa integrezi evenimentul respectiv in ordinea logica a lucrurilor. Si vrem sa integram explicatia fiecarui lucru in logica noastra pentru a nu simti ca ne pierdem mintile, mai exact datorita tendintei de a detine controlul. Dar Creatorul... inca nu a pierdut nimic din control. Te poti baza pe asta. Sau nu; dar trebuie sa-ti asumi consecintele, pentru ca esti afectat de cauzalitate ;)
6.Am fost creati cu rationament, logica, deductibilitate. Pe langa avantajele aduse de acest fapt, totodata acest lucru ne poate ingreuna si acomodarea pe pamant. Dar cu siguranta cauzalitatea are un raspuns si o solutie, si cel mai bine isi gasteste rezolvarea inaintea lui Dumnezeu, care este obiectiv si neafectat de cauzalitate."
Imi doresc din toata inima sa pot continua lista profesorilor si medicilor extraordinari pe care ii descopar pas cu pas in cariera mea de medic, in vocatia mea de medic, in slujba mea de medic in slujirea mea de medic. Si lista va continua azi cu Dna Dr Andronesi Andreea. Am ales sa astept pana acum ca sa scriu acest post deoarece azi am dat examenul si nu voiam ca nimeni sa interpreteze ceea ce voi spune in vreun fel.
Primul stagiu din acest an…nu stiam la ce sa ma astept. Mereu rinichiul si mecanismele dupa care functioneaza mi s-au parut ceva foarte greu. In prima zi cand am intalnit-o pe Dna Dr m-a surprins cat de mult statea cu noi. Inca nu stiam ce sa cred, la ce sa ma astept. Au trecut zilele si in fiecare din ele dumneaei isi lua cel putin 2 ore in care nici un pacient nu avea acces la dumneaei (cel mult raspundea la telefon la 1-2 pacienti si semna o internare) si noi eram cele mai importante…foarte rar gasesti in clinica un medic care sa vrea, sa-si doreasca cu toata inima si sa faca tot posibilul sa si reuseasca sa stea doar cu studentii, atent doar la student, 2 (DOUA) ore. Stiu ca asa este normal…dar…nu mereu se aplica…
Da, am avut parte de 4 saptamani pline de lectii minunate (in cele din urma obligat fortat am invatat si eu valori normale la analizeJ ), pline de zambete, pline de pacienti mai dificili sau mai usor de abordat, de cazuri mai grele sau mai usoare, de simulari de cazuri, de scheme de investigatii, de scheme de tratament…IRA, IRC, LES, Wegener, Hemodializa, Dializa peritoneala!!! DA, am avut ce invata si am invatat enorm! Dna Dr Andronesi este un medic extraordinar si un om special!!!
Azi am avut examenul…bineinteles, ca la fiecare examen am avut emotii dar Dna Dr a avut grija sa ne calmeze!!! A fost un super examen…si nefrologia chiar este o materie care merita stiuta. Cred ca mai toate bolile se complica si cu ceva probleme renale si este foarte important in nefrologie sa incepi tratamentul cat mai curand, in stadii cat mai incipiente ale bolii cand mai este inca reversibila. Da, am luat 10 si nu pot spune decat multumesc Dumnezeul meu si multumesc Dna Dr Andronesi! Ati facut ca inceputul anului 5 sa fie unul minunat care sa-mi dea aripi pe mai departe!!
Si cred ca v-am obisnuit cu sfaturile pe care le cer si de cele mai multe ori le si primesc de la medicii care sunt gata sa investeasca in mine. Mai jos veti gasi cateva din sfaturile dumneaei pentru noi…sper din toata inima sa va fie de folos!
“1. Incearca sa profiti cat poti de mult de stagiile pe care le mai ai si sa iti faci o "cultura generala"medicala. Intreaba-ti asistentul de grupa (daca e dispus sa raspunda...), citeste din carti atat cat ai timp, incearca sa pui mana sa faci si lucruri practice. Chiar daca un stagiu sau o specialitate ti se par neinteresante pt viitorul tau, o sa vezi la un moment dat cat de mult iti va folosi sa stii cate putin (sau mai mult...)din fiecare si sa te poti orienta, mai ales la pacientii mai complecsi.
2. Sa nu iti fie niciodata rusine (sau, mai rau, sa te simti atoatestiutoare) sa te sfatuiesti cu un coleg medic referitor la un caz la care ai anumite indoieli (de diagnostic, de tratament). Nu poti sa le stii pe toate, nici nu trebuie, iar experienta este si ea extrem de importanta in medicina.
3. Sa nu uiti niciodata- lumea medicala din pacate este o lume rea (nu stiu prin alte parti cum e, dar la noi sigur e asa). Asa ca sa nu te astepti ca daca tu te porti frumos cu toata lumea si ei se vor purta la fel cu tine. Din pacate, de acum incolo, prea putin iti vei mai face prieteni. Majoritatea iti vor fi colegi, si unii, poate chiar dusmani. Si oricum, multi vor sta sa iti vaneze greselile, se vor bucura de ele si chiar vor incerca sa profite de pe urma lor. Cu toate acestea, lasa intotdeauna loc de buna ziua (chiar daca ceilalti nu procedeaza la fel).
4. Nu incerca sa te refugiezi in munca. Avem o meserie frumoasa, nobila, e adevarat, dar la greu tot cei dragi (familia si prietenii, putini si adevarati) iti vor fi aproape. Asa ca incearca sa nu te realizezi numai pe plan profesional, ci ai grija si de viata ta personala.”
